Face parte din clasa opiaceelor (euforice). Se obţine din sucul secretat de tulpina, frunzele şi capsulele imature ale unui anumit tip de mac. Are aspect de plastilină şi culoarea cafeniu închis. În medicină, se foloseste în cantităţi mici ca somnifer, calmant, analgezic şi ca materie primă pentru fabricarea legală a morfinei, a codeinei şi a altor derivaţi. Narcomanii extrag morfina, apoi, prin acetilare, se obţine heroina. Opiumul se poate ingera ca atare sau sub formă de decoct, iar cel preparat se fumează de obicei, cu ajutorul unor pipe. Se confecţionează o bobiţă de opiu care se expune la flacără (pentru a se înmuia), apoi se pune în coşul unei pipe speciale. Apoi consumatorul aduce pipa deasupra flăcării şi aspiră profund fumul care se degajă. Reziduul combustic, numit „dross” este conservat de fumător pentru reutilizare.
Efecte: După starea dezagreabilă a primelor pipe, provoacă o senzaţie de euforie, cu exaltarea imaginaţiei. Fumătorul are nevoie de imobilitate şi de linişte pentru a atinge o stare contemplativă, odată cu o semi-amorţire. Pe termen scurt, provoacă ameţeli, vărsături, cefalee, precum şi o depresie a centrilor respiratori. Pe termen lung, apar disfuncţionalităţi organice (constipaţie, pierdere în greutate şi apetit), precum şi o scădere a activităţii şi a interesului individului. Pentru consumatorii obişnuiţi, generează toleranţă, dependenţă psihică şi fizică.
Niciun comentariu:
Trimiteţi un comentariu